Depinde ce înțelegem prin fericire.
Există momente în care lucrurile merg foarte bine și suntem mulțumiți de viață. Momente în care reușim să ne bucurăm de lucrurile mici. “Bucură-te de lucrurile mici” este un clișeu, dar e clișeu cu un motiv – pentru că într-adevăr ajută. Totuși, nu m-aș baza doar pe aceste bucurii, pentru a menține fericirea pe termen lung.
M. Seligman, un psiholog faimos care a studiat emoțiile pozitive, a propus trei concepte când vine vorba de fericire: viața plăcută, viața bună și viața cu sens. Să le luăm pe rând.
Viața plăcută ține de emoțiile pozitive în cel mai „simplu” sens – ne bucurăm de plăcerile vieții, facem activități plăcute (ieșit cu prietenii, cumpărat haine, băut cafea, plimbat etc.). Părerea mea personală este că oamenii au tendința de a cădea în extreme: sunt prea prinși de aceste plăceri de moment și ignoră aspectele mai profunde sau din contra, muncesc prea mult, nu își oferă “momente de răsfăț” și recompense, nu fac lucruri care ii fac să se simtă bine.
Poate fi trist să fii pe patul de moarte și să realizezi că toată viața ai alergat după plăceri trecătoare și nu ai făcut nimic semnificativ. Dar este la fel de tragic să realizezi că ai făcut multe lucruri “mărețe”, dar nu te-ai bucurat de ele.
Viața bună se referă la a-ți cunoaște punctele forte și a le folosi în mod regulat. Grecii antici separau complet plăcerile de virtuți, le considerau opuse. Adică, spuneau că plăcerile de moment (ex. petrecerile) nu sunt compatibile cu virtuțile (ex. conștiinciozitatea). Desigur, cel mai bine este să fim echilibrați, realizând că avem nevoie de ambele.
Care sunt abilitățile pe care le ai? La ce te pricepi, ce faci bine? Mai mult, care sunt punctele tale țări (ex. creativitate, echilibru, bunătate) și care sunt principiile tale?
Un chestionar foarte bun pentru a identifica aceste calități este disponibil gratuit, aici.
Când ne cunoaștem calitățile, le putem folosi în viața de zi cu zi, iar asta ne va face mândrii de noi însine.
Referitor la viața cu sens, ea implică „atașarea” de ceva mai mare decât propria persoană. Folosim calitățile pe care le-am identificat pentru a contribui la dezvoltarea unui proiect în care credem, pentru a face bine altora sau a ne dezvolta.
Dacă citim biografiile oamenilor care au trecut prin catastrofe (ex. Holocaust), vedem că au reușit să supraviețuiască și chiar să găsească momente de pace, prin manifestarea virtuților. Probabil cartea la care se face referință cel mai mult atunci când exemplificăm sensul este “Omul în căutarea sensului” de Viktor Frankl, în care autorul descrie experiență sa de la Auschwitz. În carte, asistăm la un moment emoționant, în care personajul este forțat să sape în zăpadă, dar se gândește la soția lui și la posibilitatea că ea să fie încă în viață – ea devine motivul pentru care să continue să trăiască și să lupte. Mai mult, atunci când are posibilitatea de a evada, el nu o face, deoarece există persoane pe care le îngrijește, care au nevoie de el și nu dorește să le abandoneze.
În concluzie: da, există fericire! Dar felul în care ea se manifestă s-ar putea să ne surprindă. Manifestându-ne valorile sau făcând uneori autosacrificii, vom experimenta un tip de fericire surprinzător.
Starea de bine implică, într-adevăr, emoții pozitive. Dar este important și mai util să ne asumăm responsabilitate, să ne cunoaștem calitățile și să le folosim pentru binele și dezvoltarea noastră și a celor din jur. În felul acesta, vom experimenta o stare de bine durabilă și care persistă, în ciuda dificultăților din viață.
